de Zoran Dan & Anton Kovacs
Când auzim cuvântul „propagandă” ne gândim la regimurile comuniste, poate la Goebels, dar sunt foarte puține persoane care când aud acest cuvând se gândesc la nepotul lui Sigmund Freud, Edward Louis Bernays.
Fiul lui Ely și Anna Bernays, doi newyorkezi proaspăt emigrați din Austria, Edward Louis Bernays (22 noiembrie 1891 – 9 martie 1995) a fost un pionier american în domeniul relațiilor publice și al propagandei, fiind adesea menționat ca „părintele relațiilor publice”.
Familia Bernays avea legături destul de notabile în țara lor natală: sora mamei sale era soția psihanalistului de renume mondial Sigmund Freud. De-a lungul vieții sale, Edward și-a consultat unchiul la Viena în chestiuni legate de mintea umană.
În timpul Primului Război Mondial, Edward s-a oferit voluntar să lucreze în Comitetul pentru Informații Publice (CPI) al Guvernului SUA, condus de George Creel. Scopul Comitetului a fost, în esență, să „vânde” războiul publicului american. Un efort de propagandă fără precedent a măturat astfel Statele Unite, ajungând atât de departe încât să înfățișeze națiunea germană ca o gorilă gigantică, cu colți, strânsă în brațe pe frumoasa fecioară a societății occidentale. CPI a folosit teama amestecată cu patriotismul pentru a-i convinge pe americani că acest război străin nu a fost doar drept, ci că era necesar.
Printre cele mai cunoscute campanii ale sale se numără efortul din 1929 de a promova fumatul feminin prin prezentarea țigărilor ca „Torches of Freedom” și colaborarea sa cu United Fruit Company în anii 1950, legată de răsturnarea orchestrată de CIA a guvernului ales democratic din Guatemala în 1954. Bernays a lucrat pentru numeroase corporații americane majore, precum Procter & Gamble și General Electric, precum și pentru agenții guvernamentale, politicieni și organizații nonprofit.
Printre lucrările sale, „Crystallizing Public Opinion” (1923) și „Propaganda” (1928) au avut un impact deosebit, fiind eforturi timpurii de definire și teoretizare a domeniului relațiilor publice. Citând autori precum Gustave Le Bon, Wilfred Trotter, Walter Lippmann și Sigmund Freud, Bernays a descris masele ca fiind iraționale și susceptibile la instinctul de turmă, subliniind modul în care practicienii abili ar putea utiliza psihologia mulțimilor și psihanaliza pentru a le controla. Multe dintre aceste idei au fost sintetizate ulterior în cartea sa „Public Relations” (1945), care conturează știința gestionării informațiilor publice într-un mod avantajos pentru organizații, oferind o privire de ansamblu asupra istoriei relațiilor publice și aplicării acestora.
Bernays a fost numit unul dintre cei mai influenți 100 de americani ai secolului al XX-lea de către revista Life. El a fost subiectul unei biografii de Larry Tye, intitulată „The Father of Spin” (1999), și al unui documentar premiat realizat de Adam Curtis pentru BBC în 2002, intitulat „The Century of the Self”.
Nu ar trebui să ne surprindă ceea ce se întâmplă în societate, fie că este vorba despre serviciile secrete, instituțiile statului sau politicieni, pentru că aceste sisteme au fost gândite de decenii întregi. În SUA, acest fenomen se numește „the revolving door”: o persoană lucrează o perioadă la stat, apoi, după retragerea din cariera publică, trece la o corporație privată cu legături în activitatea sa politică precedentă. De exemplu, un congressman care a votat legi pe tema petrolului ajunge în consiliul de directori ai Shell, ceea ce nu este considerat mită, trafic de influență sau corupție, ci „lobby”.
Majoritatea strategiilor și mentalităților serviciilor vestice au fost influențate de Edward Bernays. Ideea centrală a lui Bernays, aparent contradictorie, era că oamenii sunt prea neștiutori pentru a-și decide singuri soarta, așa că elitele trebuie să îi conducă, oferindu-le „Liberty®” într-o manieră manipulativă.
Această „Liberty” devine, de fapt, o marcă înregistrată a guvernului SUA, similară cu branduri comerciale precum Coca Cola. Oriunde se face simțită influența SUA, apare conceptul de „Liberty”. Chiar și în cadrul unor evenimente precum maratoanele, oamenii sunt subtil îndemnați să îmbrățișeze această idee de „Liberty” și să fie de acord cu alte inițiative care poartă aceeași siglă. Stilul acesta de marketing și manipulare, denumit de Bernays „relații publice”, a fost adoptat de guverne și corporații deopotrivă.
Dinamicile de infiltrare a instituțiilor statului de către persoane care lucrează de fapt în interesul unor entități private amintește de „marșul lung prin instituții” al neocomuniștilor din anii ’60. Nu este întâmplător că George Orwell, în romanul său despre un regim distopic, a plasat acțiunea în SUA și UK, reflectând influența subtilă și omniprezentă a ideilor lui Bernays.
Edward Bernays a crezut că manipularea opiniei publice este esențială pentru menținerea ordinii sociale. El a susținut că, într-o societate democratică complexă, este necesar ca elitele educate să ghidoneze masele neinformate, utilizând tehnici psihologice și strategii de propagandă pentru a modela percepțiile și comportamentele acestora. Bernays a colaborat cu numeroase agenții guvernamentale, inclusiv cu Departamentul de Stat al SUA și cu Biroul de Informații de Război, pentru a promova diverse agende politice și economice.
Serviciile secrete au adoptat și ele aceste tehnici de manipulare și control social dezvoltate de Bernays, perfecționându-le și adaptându-le pentru a influența atât opinia publică internă, cât și percepțiile internaționale. Strategiile de manipulare a mass-media, dezinformarea și propaganda subtilă au devenit instrumente standard în arsenalul serviciilor de informații.
Mentalitatea serviciilor secrete, unde indivizii devin mici dictatori benevolenți din umbră, stimulează setea umană de putere, iar mulți dintre acești indivizi devin victime ale propriei manipulări. Ei cred sincer că fac ceea ce este bine. La nivel macro, acest sistem transformă societatea într-un feudalism modern, deși se pretinde a fi o democrație.
Această interdependență între corporații, guverne și servicii secrete, facilitată de tehnicile lui Bernays, a dus la crearea unui complex industrial-politic în care puterea și influența sunt concentrate în mâinile câtorva elite. Acest complex a fost denumit de către critici ca fiind un „stat profund” sau o „oligarhie”, unde adevăratele decizii sunt luate în spatele ușilor închise, departe de ochii publicului.
Ideile și practicile lui Edward Bernays au avut un impact profund și de durată asupra modului în care societatea modernă este gestionată și controlată. Prin intermediul relațiilor publice și propagandei, Bernays a pus bazele unei noi forme de guvernare în care percepțiile publice sunt atent modelate pentru a servi interesele puterii.
