Discuțiile despre centrul Timișoarei s-au aprins din nou, atât în online cât și fizic la fața locului. Firul discuțiilor a curs în zilele acestea de sărbătoare din lac direct în puț sau, mai bine zis, de la fântâna de teracotă la pinguinii de lemn de lângă ea.
Unsprezece păsări dintr-astea polare, stilizate din placaj, au apărut în buricul Târgului de Crăciun, fix lângă controversata oală cu sarmale arteziană, cum numesc timișorenii noua Fântână cu Pești. Bine, apa nu mai curge în fântână acum, dar eu, admirând astăzi lutul de Horezu din centrul orașului nostru, m-am întrebat ce păcatele mele caută pinguinii ăia acolo.
Am zis că poate sunt eu obtuz și nu văd legătura și nici asocierea de culori roșu cărămiziu cu albul și negrul pinguinilor, așa că am întrebat persoanele care tot veneau unele după altele să își facă poze lângă celebrul loc cu argilă nearsă.
– Or fi scăpat sărăcuții din Antarctica, îmi zice o doamnă râzând în timp ce își făcea un selfie.
– Da’, de unde, zic eu. Au fugit din Parcul Dacia, că acum vreo doi ani i-am văzut pe-acolo.
Copiii păreau ceva mai încântați de pinguini. Dar și părinții. Nu mi-am dat totuși seama dacă râsul adulților era sarcastic la adresa celor care au pus pinguinii acolo sau era așa, de încântare și de bucurie.
Părerea mea, după destul timp petrecut în locul respectiv, e că toți cei care vin să-și facă poze cu pinguinii vin pe principiul să facă poze cu maimuța. Ineditul atrage întotdeauna. Că drept vorbind, și pinguinii ăștia se potrivesc lângă fântână la fel ca nuca în perete, ce să mai.
