Infostoria: Ce s-a întâmplat în 5 decembrie

1492 Cristofor Columb a devenit primul european care a ajuns în insula Hispaniola (astăzi Haiti și Republica Dominicană).

1864 Alexandru Ioan Cuza promulgă legea instrucțiunii, prima lege prin care învățământul era organizat în mod unitar și erau stabiliți anii de studiu: învățământul primar, de patru ani, gratuit și obligatoriu, cel secundar, de șapte ani și universitar, de trei ani.

1848 – Goana aurului din California : Într-un mesaj către Congresul Statelor Unite , președintele american James K. Polk confirmă că au fost descoperite cantități mari de aur în California

La 19 august 1848, New York Herald a fost primul ziar important de pe Coasta de Est care a raportat descoperirea aurului.
La 5 decembrie 1848, președintele american James K. Polk a confirmat descoperirea aurului într-o adresă adresată Congresului. Drept urmare, indivizii care căutau să beneficieze de goana aurului – numiți mai târziu „patruzeci și nouă” – au început să se mute în Țara de Aur din California sau „Mother Lode” din alte țări și din alte părți ale Statelor Unite.

San Francisco fusese o așezare minusculă înainte de a începe goana. Când locuitorii au aflat despre descoperire, a devenit la început un oraș fantomă al navelor și afacerilor abandonate, dar apoi a cunoscut o expansiune odată cu sosirea comercianților și a oamenilor noi. Populația din San Francisco a crescut rapid de la aproximativ 1.000 în 1848 la 25.000 de rezidenți cu normă întreagă până în 1850. Minerii locuiau în corturi, cabane de lemn sau cabine de punte îndepărtate de pe navele abandonate. Nu existau biserici sau slujbe religioase în orașul în creștere rapidă, ceea ce ia determinat pe misionari precum William Taylor să satisfacă nevoia, unde ținea slujbe pe stradă, folosind un cap de butoi drept amvon. Mulțimile se adunau pentru a-i asculta predicile și, în scurt timp, el a primit destule donații generoase de la mineri de aur de succes și a construit prima biserică din San Francisco.

În timpul călătoriei, multe nave cu aburi de pe litoralul de est au cerut pasagerilor să aducă truse, care erau de obicei pline cu bunuri personale, cum ar fi haine, ghiduri, unelte etc. Pe lângă bunurile personale, argonauții erau obligați să aducă butoaie pline cu carne de vită, biscuiți, unt, carne de porc, orez și sare.
Navele de aprovizionare au sosit în San Francisco cu bunuri pentru a satisface nevoile populației în creștere. Când sute de nave au fost abandonate după ce echipajele lor au dezertat pentru a merge în câmpurile de aur, multe nave au fost transformate în depozite, magazine, taverne, hoteluri și una într-o închisoare. Pe măsură ce orașul s-a extins și au fost necesare locuri noi pe care să se construiască, multe nave au fost distruse și folosite ca groapă de gunoi.

1872: Brigatina „Mary Celeste”, aflată sub pavilion american, a fost găsită în apropierea insulelor Azore, toți membrii echipajului fiind dați dispăruți.

În zorii zilei de 5 decembrie 1872 membrii echipajului de pe brigantina britanică Dei Gratia au observat o navă care se deplasa în derivă undeva la aproximativ 400 de mile de insulele Azore.

Căpitanul lui Dei Gratia a trimis o barcă pe nava abandonată și astfel s-a aflat că este vorba despre Mary Celeste, o brigantină care plecase în urmă cu o lună din portul New York și care ar fi trebuit să ajungă deja la Genova.

La bordul lui Mary Celeste alături de cei șapte membri ai echipajului se aflase căpitanul navei, Benjamin S. Brigs, soția sa Sarah și fiica lor Sophia, în vârstă de 2 ani.

În momentul descoperirii de către echipajul lui Dei Grația la bord nu mai exista nicio persoană. Hărțile au fost găsite în dezordine, lipsea o barcă de salvare dar nava nu suferise niciun fel de stricăciuni, iar rezervele de apă și de hrană aflate la bord ar fi ajuns pentru încă șase luni de navigație. Obiectele personale ale membrilor echipajului erau și ele la locul lor.

Și încărcătura formată din 1701 de butoaie cu alcool industrial era intactă.

În 1884 Arthur Conan Doyle a publicat în revista Cornhill povestirea  „Declarația lui J. Habakuk Jephson” (J. Habakuk Jephson’s Statement) în care se presupunea că cei de pe navă au fost victimele unui sclav răzbunător.

În 1935 avea să fie lansat filmul “misterul lui Mary Celeste” în care actorul Bela Lugosi avea unul din rolurile principale.

În film era prezentată o altă ipoteză, un întreg ghiveci cu doi bărbați îndrăgostiți de aceeași fată, fata fiind și ea îndrăgostită de cei doi bărbați, bărbații caută să se omoare unul pe celălalt, după care apare Bela Lugosi care îi omoară pe toți, dar este și el lovit la cap, înnebunește și se aruncă în mare, singurul pasager pe navă rămânând o pisică neagră.

Cu toate că s-au făcut o mulțime de presupuneri care implicau tot felul de teorii fanteziste, atacul unor monștri ai mărilor, caracatițe uriașe, posibilitatea ca întreg echipajul să se fi îmbătat de la aburii alcoolului transportat, atacul unor pirați care ar fi răpit întreg echipajul sau ipoteza în care căpitanul să fi stabilit greșit poziția navei și să fi crezut că se află în apropierea unei insule, misterul a rămas și până astăzi neelucidat.

1933: În SUA se încheie prohibiția.

1969 Este înființată rețeaua ARPANET cu patru noduri

Rețeaua Agenției pentru Proiecte de Cercetare Avansată ( ARPANET ) a fost prima rețea cu comutare de pachete pe zonă largă cu control distribuit și una dintre primele rețele de calculatoare care a implementat suita de protocoale TCP/IP. Ambele tehnologii au devenit baza tehnică a Internetului. ARPANET a fost înființat de Agenția pentru Proiecte de Cercetare Avansată (acum DARPA) a Departamentului de Apărare al Statelor Unite.

Primele computere au fost conectate în 1969, iar protocolul de control al rețelei a fost implementat în 1970, dezvoltarea căruia a fost condusă de Steve Crocker la UCLA și de alți studenți absolvenți, inclusiv Jon Postel și alții. Rețeaua a fost declarată operațională în 1971. Dezvoltarea ulterioară a software-ului a permis conectarea de la distanță și transferul de fișiere, care a fost folosit pentru a furniza o formă timpurie de e-mail. Rețeaua sa extins rapid și controlul operațional a trecut la Agenția de Comunicații pentru Apărare în 1975.