Drapelul tricolor a fost folosit prima dată în Ţara Românească în 1834, ca steag de luptă, când domnitorul Alexandru Ghica a prezentat sultanului spre aprobare modelul drapelelor şi pavilioanelor navale de luptă.
Cele trei culori care apar pe steag ar fi fost folosite în documentele oficiale încă din timpul lui Mihai Viteazul şi se regăsesc şi pe diverse structuri de scuturi şi steme. „Ziua Drapelului Naţional” este o zi specială în calendarul celor care simt româneşte, afirmă ministrul Apărării, Nicolae Ciucă, reamintind că vineri se împlinesc 172 de ani de la declararea oficială a Tricolorului ca drapel naţional.
În 1848, steagul tricolor a fost adoptat de către revoluţionari ca drapel al Ţării Româneşti în următorea ordine cromatică: albastru-galben-roşu, semnificând „libertate, dreptate, frăţie”.
De fapt, legenda apariţiei tricolorului s-a născut după 1860, când s-au contopit culorile din steagurile Moldovei şi al Ţării Româneşti, după unirea Principatelor şi din dorinţa de a împăca ambele tabere.
Mai târziu, Constituţia României din 1866 prevedea, despre drapel: „colorile Principatelor-Unite urmează a fi Albastru, Galben și Roșu”.
„Utilizat ca simbol, pentru prima dată, de pandurii lui Tudor Vladimirescu, în 1821, şi consacrat ca drapel al românilor în timpul Revoluţiei din 1848, tricolorul exprimă tot ceea ce înseamnă patrie, neam, trecut, prezent şi viitor, constituindu-se astfel, de-a lungul timpului, în entuziasmul care a insuflat în conştiinţa românilor idealurile de mândrie, dragoste de ţară, dorinţa de unitate şi independenţă. În contextul Revoluţiei din 1848, în numele libertăţii şi unităţii de neam, tricolorul a fost arborat, pentru prima dată, ca simbol al luptei celor care au înfăptuit acel act, ‘Stindardul libertăţii’, Guvernul revoluţionar decretând ca ‘Tricolorul’ să reprezinte steagul naţional al tuturor românilor”, scrie ministrul Apărării, Nicolae Ciucă, pe pagina sa de Facebook.
